Am lemnit

Cu câteva ore înainte de lansare ne gândeam ia să stăm noi acasă că toate păreau să meargă anapoda. Era plin de bad karma deasupra ultimei tăvi de prăjituri care se lipiseră. E incredibil cât de mult poate un mic insucces culinar să dăuneze karmic. Dar ne-am montat unii pe alţii, Agatha pe toţi, şi am ajuns la locul cu pricina: un Cărtureşti încăpător, cu ceai cald şi albume de lemn pe rafturi. La ora 19 lucrurile începeau să se lege, proiecţia să curgă, prăjiturile să se lase dezlipite pe tăvi, copiii domoliţi şi vorbitorii să-şi ia avânt. Poveştile au trecut de la mersul pe teren, oamenii pitoreşti găsiţi între coclauri, semnificaţia bisericii pentru comunităţile mici pline de obiceiuri care mai de care mai colorate şi mai ascunse până la rolul important al cărţii în documentarea acestor locuri, multe dintre ele aflate în pericolul de a dispare în orice clipă. Emoţionaţi şi cu noroiul terenului proaspăt readus în minţile noastre, am cugetat la o cană de ceai şi povestit deasupra unor prăjiturele făcute cu foc( la propriu şi la figurat) de mâinile Luizei şi biscuiţi rotunjiţi de Băcănia Veche. Ne-a plăcut lemnitul şi promitem să mai lemnim şi în viitor.

Bucuraţi-vă de Sărbători şi să ne citim cu bine şi în anul ce va să vină.

No slides are available.

This entry was posted in Întâmplări Mari, Lemn. Biserici din nordul Olteniei and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>